Programa analitică

    

 

 

Aprobată

la şedinţa Consiliului Facultăţii Medicina 1

Proces verbal Nr.___ din_________________

 

 

Decanul Facultăţii Medicina 1

Conf. Univer______________Gh. Plăcintă

 

Aprobată

la şedinţa catedrei Fiziopatologie şi fiziopatologie clinică

 Proces verbal Nr.___ din_________________

 

Şef catedră,

Dr. hab., prof. univ.__________V. Lutan

programa analitică pentru studenţii

Facultăţii Medicina

 

Denumirea cursului: Fiziopatologia

Codul cursului:

Tipul cursului: Disciplină obligatorie

 Numărul total de ore –  152

 

 inclusiv curs –50 ore,  ore practice –- 102 ore

 Fiziopatologia clinică (a.IV):

 inclusiv curs –10 ore,  ore practice –- 10 ore

 

Numărul de credite alocat unităţii de curs:   10 ore

Numele autorilor care predau unităţile de curs: dr., profesor Vasile Lutan,

dr., conferenţiar Corneliu Hangan,

dr., conferenţiar Eleonora Borş,

dr., conferenţiar Stela Todiraş

                                                      

 

                    

Chişinău 2014

 

I. Scopul disciplinei Fiziologia patologică (fiziopatologia) este disciplina medicală preclinică, studierea căreia la etapa universitară urmăreşte următoarele scopuri:

a) formarea conceptului biologic şi medical referitor la esenţa proceselor patologice şi bolilor;

b) însuşirea metodologiei experimentului fiziopatologic şi interpretarea informaţiilor obţinute în experiment;

c) cunoaşterea legităţilor generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şi sfârşitului proceslor patologice tipice şi entităţilor nozologice;

d) cunoaşterea modificărilor funcţionale şi biochimice la nivel molecular, celular, de ţesut, organ, sistem şi organism integru în procesele patologice tipice şi boli;

e) cunoaşterea principiilor patogenetice de corecţie a funcţiilor dereglate şi tratament patogenetic al proceselor patologice şi bolilor;

f) interpretarea clinică a datelor investigaţiilor de laborator şi paraclinice a sistemelor organismului.

 

II. Obiectivele de formare în cadrul disciplinei:

  • La nivel de cunoaştere şi înţelegere
  • Să cunoască regulile de comportament cu animalele de laborator, metodologia experimentului fiziopatologic şi interpretarea informaţiilor obţinute în experiment;
  • Să definească bazele teoretice ale fiziopatologiei generale, speciale şi clinice;
  • Să cunoască legităţile originei, apariţiei, evoluţiei şi sfârşitului proceselor patologice tipice;
  • Să cunoască legităţile originei, apariţiei, evoluţiei şi sfârşitului a proceselor patologice tipice localizate în diferite organe şi sisteme;
  • Să cunoască modificările structurale, biochimice şi funcţionale la nivel molecular, celular, de ţesut, organ, sistem şi organism integru în procesele patologice tipice şi boli;
  • Să cunoască principiile terapiei patogenetice a proceselor patologice şi bolilor.
    • La nivel de aplicare
    • Să poată planifica, organiza şi efectua un experiment fiziopatologic;
    • Să poată interpreta informaţiile obţinute în experiment;
    • Să poată înregistra parametrii fiziologici ale activităţii nervoase, cardiace, respiraţiei externe, aparatului digestiv, rinichilor;
    • Să poată efectua investigaţiile de laborator utilizate în experimentul fiziopatologic (determinarea numărului de eritrocite, leucocite, leucograma, cantităţii de hemoglobină, indiciului cromatic).
      • La nivel de integrare
      • Să interpreteze clinic hemograme, urograme, electrocardiograme, spirograme, analiza conţinutului gastric şi duodenal, analiza exsudatului şi transsudatului;
      • Să poată analiza şi interpreta clinic probleme de situaţie complexe, care includ procese patologice şi sindroame localizate în sistemele oragnismului;
      • Să poată diferenţia diferite procese patologice cu manifestări clinico-morfologice asemănătoare;
      • Să poată formula principiile terapiei etiotrope şi patogenetice a diferitor procese patologice.

 

III. Condiţionări şi exigenţe prealabile

Fiziologia patologică (fiziopatologia) este disciplina medicală preclinică la rând cu patomorfologia generală, semiologia boli interne şi chirurgicale, farmacologia generală.

Fiziopatologia ca element al patologiei generale (în cooperare cu morfopatologia generală, patobiochimia) formează concepătul teoretic al medicului, cultivă elementele de gândire clinică, analiză patogenetică a bolilor şi principiile terapiei patogenetice.

Pentru însuşirea bună a materiei disciplinei sunt necesare cunoştinţe temeinice în domeniul fiziologiei normale, biochimiei, histologiei.

 

IV. Conţinutul de bază a cursului

A. Prelegeri: I semestru

Nr.

Tema

Ore
1 Nozologia generală. Etiologia generalăî. Patogenia generală. Sanogeneza generală. Leziuni celulare. Leziunile membranei citoplasmatice, miotocondrilor, nucleului, lisosomilor. 2
2 Procese patologice celulare. Distrofii. Necroza. Apoptoza. 2
3 Dereglările microcirculaţiei. Hiperemia arterială, venoasă. Ischemia. Embolia. Staza. Defreglările schimb.capilaro-interstiţial. 2
4 Inflamaţia. Caracteristica generală. Etiologia generală. Patogenia generală. Importanţa biologică şi pentru clinică. 2
5 Alergia. Caracteristica generală. Clasificarea. Etiologia generală. Patogenia generală. Reacţ. protect. şi fenom.  patologice. 2
6 Dismetabolisme. Etiol. şi patogen. gener. a dismetabol. glucidice, lipidice şi proteice. 2
7 Dishomeostaziile hidrioelectrolitice. Etiologia şi patogenia generală a dizechilibrului hidric şi a Na, Ca, K.   2
8 Dizoxii. Clasificarea. Reacţiile compensatorii.

Dizechilibrul acidobazic. Acidozele. Alcalozele.

2

 

II semestru

1 Fiziopatologia sistemului endocrin. FP hipofizei,  suprarenalelor. 2

 

2 Fiziopatologia sistemului endocrin. FP tiroidei, pancreasului endocrin,. 2
3 Fiziopatologia sistemului sanguin. Eritrocitozele. Anemiile. 2
4 Fiziopatologia sistemului leucocitar. Leucocitozele, leucopeniile. 2
5 Fiziopatologia circulaţiei sistemice. Insuficienţa circulatorie cardiogenă. 2
6 Fiziopatologia circulaţiei sistemice. Dereglările tonusului vascular. 2
7 Fiziopatologia respiraţiei externe. Dereglările de ventilaţie pulmonară. 2
8 Fiziopatologia respiraţiei externe. Dereglările de difuzie pulmonară. 2
9 Fiziopatologia digestiei. Dereglările funcţiilor stomacului. Ulcerogeneza. 2
10 Fiziopatologia digestiei. Dereglările funcţiilolr intestinului subţire, colonului. 2
11 FP ficatului. Insuficienţa ficatului. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 2
12 FP ficatului. Iicterul. Noţtiune. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 2
13 FP rinichilor. Dereglările funcţiilor rinichilor. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 2
14 FP rinichilor. Insuficienţa renală. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 2
15 FP sistemului nervos central. FP durerii. Sistemul nociceptiv şi antinociceptiv. 2
16 Şocul. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. Stările terminale. Mecanismele tanatogenezei. 2
17 Reactivitatea organismului. Noţiune. Tipurile. Mecanismele reactivităţii. 2

 

B. Lucrări practice: I semestru

Nr.

Tema

Ore
1 Introducere. Istoricul. Obiectul, sarcinile, metodele de cercetare.   Experimentul fizioipatologic. Nozologia generală. Etiologia generală. Patogenia generală. Sanogeneza generală. 3
2 Leziuni celulare. Leziunile membranei citoplasmatice, miotocondrilor, nucleului, lisosomilor. 3
3 Procese patologice celulare. Distrofii. Necroza. Apoptoza. 3
4 Procese patologice tisulare. Dereglările diferenţierii, proloferării, regenerării. Atrofia. Sclerozarea. 3
5 Lectie de totalizare:  Obiectul fiziopatologie. Nozologia generală. Procese patologice subcelulare, celulare, tisulare. 3
6 Dereglările microcirculaţiei. Hiperemia arterială. Ischemia. Embolia. 3
7 Dereglările microcirculaţiei. Hiperemia venoasă. Staza. Dereglările capilaro-interstiţiale. Edemele. Dereglările limfogenezei şi limfodinam. 3
8 Inflamaţia. Alteraţia. Mediatorii inflamatiei. Reacţiile vasculare în focarul inflamator. 3
9 Inflamaţia. Exsudaţia. Emigrarea leucocitelor. Fagocitoza. Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator. 3
10 Imunopatologia. Reacţiile alergice tip I,II,III,IV,V. 3
11 Imunopatologia. Reacţiile autoimune. Reacţiile alergice nespecifice. Imunodeficienţele 3
12 Lectie de totalizare:  Dereglările microcirculaţiei. Inflamaţia. Imunopatologia. 3
13 Dismetabolisme. Etiol. şi patogen. gener. a dismetabol. glucidice, lipidice şi proteice. 3
14 Dishom. hidroelectrolitice. Hiperhidratările. Deshidratările. Dereglările 3
15 Dizoxii. Hipoxia. Hiperoxia. Clasificarea. Etiologia. Patogenia

Dizeczilibrul acidobazic. Acidozele. Alcalozele.

 

3
16 Lectie de totalizare:  Dismetabolismele. Dishomeostaziile hidrice, electrolitice, acidobazice, dizoxiile. 3
17 Dishom. termice. Hipo- şi hipertermia. Reacţiile compensatorii şi fenomenele patologice. Febra. 3

 

II semestru:

1 FP SNC. Dereglările funcţiei neuronului şi transmiterii transsinaptice.  Hipo-, hirerexitabilitatea neuronală. Disvegetozele. 3
2 FP hipofizei şi suprarenalelor. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
3 FP tiroidei şi pancreasului endocrin. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
4 Lectie de totalizare:  FP SNC, sistemului endocrin. 3
5  FP sistemului eritrocitar. Hipo-, hipervolemiile. Eritrocitozele. Anemiile. Noţiune. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
6  FP sistemului leucocitar. Leucocitozele. Leucopeniile. Leucozele. Noţiune. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
7 FP circulaţiei sistemice. Insuficienţa circulatorie. Noţiune. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
8 Dereglările tonusului vascular. Aritmiile. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
9 FP respiraţiei externe. Dereglările ventilaţiei, difuziei, perfuziei pulmonare. Noţiune. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
10 Lectie de totalizare:   FP sistemului eritrocitar, leucocitar. Insuficienţa circulatorie. Dereglările tonusului vascular. Aritmiile. FP respiraţiei externe. 3
11 FP digestiei. Dereglarile în organele cavităţii bucale, stomac, intestinul subţire, pancreas, colon.  Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
12 FP ficatului.  Dereglările funţiei ficatului. Tipurile. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
13 FP ficatului. Icterul hepatic, subhepatic. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
14 FP rinichilor. Dereglările funcţiilor rinichilor. Glomerulonefrita. Sindromul nefrotic. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
15 FP rinichilor. Insuficienţa renală acută şi cronică. Etiologie. Patogenie. Maniestări. Consecinţe. 3
16 Lectie de totalizare:   FP sistemului digestiv, ficatului, rinichilor. 3
17 Dereglările de sensibilitate. Etiologie. Patogenie. Maniestări.

Durerea. Noţiune. Tipurile. Mecanismele durerii. Rolul durerii in patologie.

3

V. Bibliografia recomandată:

 A. Obligatorie:

1. Fiziopatologie medicală. V.1. (Sub red. Prof. V.Lutan). Chişinău, 2002

2. Fiziopatologie medicală. V.2. (Sub red. Prof. V.Lutan). Chişinău, 2004

3. Медицинская патофизиология. Т.1. (Sub red. Prof. V.Lutan). Chişinău, 2007

4. Медицинская патофизиология. Т.2. (Sub red. Prof. V.Lutan). Chişinău, 2008

5. Fiziopatologie medicală. Culegere de probleme situaţionale. (Sub red. Prof. V.Lutan). Chişinău,                                                                                                                                                       2005

6. Медицинская патофизиология. Сборник ситуационных задач. (Sub red. Prof. V.Lutan).                                                             Chişinău, 2008

7. C. Hangan, E. Borş, T. Zorkina Fiziopatologie. Curs teoretic cu elemente de “Problem Based Learning”. Chişinău, 2008

8. L. Cobăleanschi, P. Cazacu, A. Iarovoi, A. Dovganschi Fiziopatologie. Lucrări  practice. Chişinău,         1994.

9.  L. Cobâleanschi, P. Cazacu,V.Lutan, V. Ţuşco Dicţionar explicativ fiziopatologic român-rus-francez. Chişinău, 1994.

10.  P. Cazacu Fiziopatologie. 1000 teste la computer. Chişinău, 1998.

B. Suplimentară:

1.  L. Pleşco-Manea  Manual de fiziopatologie generală. Cluj-Napoca 1998

2.  M. Roşca, C. Bohotin ,  M. Bădescu Fiziopatologie generală. Iaşi, 1999

3.  П.Ф.Литвицкий Патофизиология. Москва, 1995. (курс лекций ).

4.  Н.Н.Зайко Патофизиология. Киев.1996.  ( учебник ).

5.  В.Ю.Шaнин Клиническая патофизиология. С-Питер.,1998 (учебник).

6.  S. Silbernagl et al, Thieme 2000. Color Atlas of Pathophysiology
7.  Stephen J. McPhee, Gary D. Hammer. Pathophysiology of Disease: An Introduction to Clinical Medicine, 6e. 2008.

VI. Metode de predare şi învăţare utilizate:

Disciplina Fiziopatologie este predată prin metode clasice cu elemente instructive moderne.

Cursul teoretic constă din expunerea temelor principale în formă de teze cu elucidarea etiologiei, patogeniei, manifestărilor, consecinţelor, semnificaţiei biologice şi principiilor corecţiei patogenetice a proceselor patologice. Expunerea este suplimentată de ilustraţii demonstrate prin multimedia. Materialul cursului (teze şi materialul ilustrativ) este propus studenţilor în formă electronică.

Lucrările de laborator includ următoarele activităţi:

  1. estimarea cunoştinţelor studenţilor la tema din fiziopatologie şi disciplinele conexe (histologie, biochimie, fiziologie normală şi altele la necesitate) prin diferite metode: discuţie orală, eseu scris, teste fără sau la calculator;
  2. demonstrarea proceselor patologice la temă prin vizionarea filmelor didactice cu analiză, explicaţii, întrebări de control;
  3. rezolvarea problemelor de situaţie cu procese patologice la temă.

 

VII. Sugestii pentru activitate individuală:

Lucrul individual al studentului este parte componentă a procesului de instruire şi poate ocupa un buget de timp echivalent cu lucru auditorial.

Lucrul individual constă în următoarele:

-                       studierea materialului din fiziopatologie planificat pentru tema ordinară (studentul utilizează sursele bibliografice oblugatorii şi, la doriţa studentului, şi cele suplimentare) – materiale utilizate – Fiziopatologie medicală. Curs teoretic, vol. I şi II în ll. română, rusă engleză şi franceză;

-                       la necesitate studentul revocă informaţiile  necesare din disciplinele conexe fiziopatologiei – biochimie, fiziologie normală şi a.;

-                       rezolvarea testelor la temă în regim instructiv; materialele – lista testelor (întrebări şi răspunsuri) oferite de catedră în formă electronică (în ll. română, rusă, engleză) şi Fiziopatologie. 1000 teste la computer;

-                       studierea metodologiei experimentelor planificate pentru demonstraţie la temă; materiale – Fiziopatolgoie. Lucrări practice;

-                       rezolvarea problemelor situaţionale la temă; materiale – Fiziopatologie medicală. Culegere de probleme situaţionale (în ll. română, rusă).

Lucrul individual monitorizat de profesor: Conform orarului stabilit toţi profesorii catedrei oferă studenţilor câte o zi de consultaţie la catedră.

Lucrul în cercul ştiinţific studenţesc – permite studierea aprofundată a fiziopatologie cu implicări investigatorii cu următoarele activitîăţi: pregătirea şi prezentarea la şedinţele cercului a referatelor pe teme ştiinţifice actuale propuse de profesori sau la iniţiativa studenţilor, efectuarea de investigaţii experimentale, publicarea lucrărilor ştiinţifice în Analele USMF, prezentarea materialelor la conferinţele ştiinţifice anuale a Universităţii în formă de rapoarte orale sau postere.

 

VIII. Metode de evaluare:

La disciplina Fiziopatologie se practică următoarele forme de evaluare a cunoştinţelor:

  1. controlul curent la fiecare lecţie de laborator; formele de control: discuţie orală, eseu scris, teste fără sau la calculator. Răspunsul se notează separat cu note de la 10 până la 0.
  2. 6 totalizări în formă de eseu scris, răspuns oral, testare la calculator, care includ în întregime materialul disciplinei:

I semestru

I totalizare: Nozologia generală. Procese patologice tipice celulare şi tisulare.

II totalizare: Procese patologice în organe. Dereglările microcirculaţiei. Inflamaţia. Procese alergice.

III totalizare: Dismetabolismele. Dishomeostaziile hidroelectrolitice. Dizechilibrul acidobazic. Dizoxiile. Dishomeostaziile termice.

II semestru

IV totalizare: Fiziopatologia SNC. Fiziopatologia sistemului endocrin.

V totalizare: Fiziopatologia sistemului sanguin. Fiziopatologia sistemului cardiovascular. Fiziopatologia respiraţiei externe.

VI totalizare: Fiziopatologia digestiei. Fiziopatologia  ficatului. Fiziopatologia rinichilor.

Răspunsurile se notează separat cu note de la 10 până la 0. Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate a fiecărei totalizări.

 

  1. Evaluarea lucrului practic: Controlul proceselor verbale a experimentelor demonstrate la lecţiile de laborator. Controlul cunoştinţelor şi manoperelor practice referitor la organizarea, efectuarea, analiza şi interpretarea modelelor experimentale a proceselor patologice. Răspunsul se notează separat cu note de la 10 până la 0.

În baza notelor obţinute la 6 totalizări şi la susţinerea practicumului se calculează nota medie anuală. Pozitiv se consideră rezulatatul cu nota 5 şi mai mare.

 

  1. Examenul de promovare la Fiziopatologie.

Studentul este admis la examenul de Fiziopatologe cu nota medie anuală 5 şi mai mare.

Examenul constă din 2 probe.

Proba test include răspăunsul la o variantă de 100 întrebări selectate din setul de cca 1000 întrebări elaborate de catedră şi aprobate la şedinţa catedrei şi propuse studenţilor pentru studiere la începutul anului universitar. (Toate întrebările sunt discutate la lecţiile de laborator la temele respective). Împreună cu întrebările studenţilor li se propune şi coşul de răspunsuri (în total 5) fără indicarea răspunsurilor corecte. 40% de întrebări sunt cu complement simplu, 60% – cu complement multiplu. Verificarea răspusurilor la examenul test se efectuează la calculator cu programul test-control.

Proba oral constă din răspunsul oral la biletul de examinare din 3 întrebări (din intrebările pentru deprinderile practice) selectate din setul de cca 70 întrebări.  (Lista întrebărilor pentru examenul oral aprobată la şedinţa catedrei se propune studenţilor la începutul anului universitar). În listă sunt incluse doar întrebările, care au fost discutate la lecţiile de laborator). Estimarea răspunsului prin scara de 10 puncte se face independent  de  către 2 profesori aprobaţi în calitate de examinatori prin ordinul Rectorului Universităţii, după ce urmează calcularea notei medii la fiecare întrebare şi la bilet în întregime. Pozitivă se consideră nota 5 şi mare.

Nota finală  la examenul Fiziopatologie se calculează din media a trei note: nota medie anuală cu coeficientul 0,5, nota la examenul-test cu coeficientul 0,3 şi nota la examenul oral cu coeficientul 0,2.

 

Evaluarea cunoştinţelor se apreciază cu note de la 10 la 1 fără zecimale, după cum urmează:

-        Nota 10 sau „excelent” (echivalent ECTS – A) va fi acordată pentru însuşirea 91 – 100% din material;

-        Nota 9 sau „foarte bine” (echivalent ECTS – B) va fi acordată pentru însuşirea 81 – 90% din material;

-        Nota 8 sau „bine” (echivalent ECTS – C) va fi acordată pentru însuşirea 71 – 80% din material;

-        Notele 6 şi 7 sau „satisfăcător” (echivalent ECTS – D) vor fi acordate pentru însuşirea respectiv a 61 – 65% şi 66 – 70% din material;

-        Nota 5 sau „slab” (echivalent ECTS – E) va fi acordată pentru însuşirea 51 – 60% din material;

-        Notele 3 şi 4 (echivalent ECTS – FX) vor fi acordate pentru însuşirea 31 – 40% şi respectiv 41 – 50% din material;

-        Notele 1 şi 2 sau „nesatisfăcător” (echivalent ECTS – F) vor fi acordate pentru însuşirea 0 – 30% din material.

Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca “absent” şi se echivalează cu calificativul 0 (zero).

Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.

Modalitatea de rotunjire a notelor

Suma ponderată a notelor de la evaluările curente şi examinarea finală

Nota finală

5

5

5,1-5,5

5,5

5,6-6,0

6

6,1-6,5

6,5

6,6-7,0

7

7,1-7,5

7,5

7,6-8,0

8

8,1-8,5

8,5

8,6-9,0

9

9,1-9,5

9,5

9,6-10

10

Neprezentarea la examen fără motive întemeiate se înregistrează ca “absent” şi se echivalează cu calificativul 0 (zero). Studentul are dreptul la 2 susţineri repetate ale examenului nepromovat.

 

 

IX. Limba de predare:

Română, rusă, engleză, franceză.